Întotdeauna mi-au plăcut cîinii. Motiv pentru care am avut cîini de cînd mă știu. Pentru că stau la casă,mi-am permis să am permanent doi cîini, uneori chiar trei. Cei mai mulți dintre ei au fost maidanezi, îi culegeam de pe stradă cînd erau pui și mureau la mine în bătătură. Am avut și husky, șoricari, chihuahua….mmm…lupi și cred că aici se termină lista de cîini de rasă. Cîinele pe care l-am iubit cel mai mult a fost Biță, un maidanez negru pe care l-am adus acasă pui, cînd începeam clasa I și a murit cînd eu mă pregăteam de bac.
Vara trecută, într-o dimineață ne-am trezit cu un pui de maidanez la poartă. Gri, pufos, stătea în poarta noastră. Nu știu cum și de unde a ajuns acolo. Mama i-a dat să mănînce și pentru asta, puiul nu a mai plecat. L-a hrănit o săptămînă pe stradă și apoi l-a luat în curte. Noi mai aveam un cîine, un maidanez, Bart. Negru și rău. Ăsta mic a crescut și nu știu cine, parcă tot mama, a spus să îl numim Chipicao. Deci Chipicao a rămas. A crescut, Bart a ajuns la niște prieteni care nu aveau cîine iar Chipicao a rămas stăpîn. Un stăpîn cam prost, fără supărare. Lătra numai aiurea, tăntălău gen. Motiv pentru care înainte de Crăciun, avînd în vedere că tata vroia un cîine de pază și Ilie, o altă mîță de cîine care a ajuns între timp la noi în bătătură era prea mic și retard pentru postul ăsta, cineva trebuia să evacueze zona. Chipicao. Deci acum două săptămîni l-a urcat în mașină și l-a luat cu el la serviciu să îl integreze în haita de cîini care creștea și se diviza acolo. Zonă mare, industrială. Toate bune și frumoase pînă azi de dimineață cînd înainte să ies din curte aud un chelălăit la poartă. Da, era Chipicao. L-am lăsat să intre și apoi l-am sunat pe tata…Cred că nu mai avem nevoie de cîine de pază.
No comments yet
You can be first to leave a comment