Între muritori, lucrurile sunt deseori mai complicate decît le-au lăsat nemuritorii să fie. Ideile sunt trase pe roată, trase în țeapă, despicate în patru și apoi în șaispe iar în final, arse pe rug sau încoronate. După un traseu istovitor, o idee sfîrșește prin a fi înălțată ca fiind genială sau călcată în picioare ca cel mai ieftin mit.
Cu toții am avut parte de experiențe cu țigani, cu toții am avut parte în viață de însoțirea unui țigan pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. Eu am avut ghinionul să iau bătaie în liceu de cîteva ori de la niște țigani și apoi norocul de a lua contact cu țiganii dintr-o postură mai inedită. Timp de un an am meditat trei adolescenți țigani la matematică și română iar apoi timp de patru ani, în orfelinatul în care am lucrat am avut parte să cunosc cei mai dezgustători țigani și cei mai fascinanți, deopotrivă.
Avem o problemă cu țiganii? Avem în primul rînd o problemă cu noi înșine, asta pentru că orice om care are o problemă cu un alt om are întâi o problemă cu sine. Încerc să fiu cât se poate de logic și să spun că niciunuia dintre noi nu îi convine când citește astfel de știri și că ultimul loc în care își doreşte să fie este un loc în care românii să fie marginalizați sau priviți cu ură. La un moment dat în viață, fiecare dintre noi ne aflăm într-un loc în care suntem priviți urît pe nedrept, un moment în care știm că toți ne sunt împotrivă deși nu merităm.
Celor care întreabă ce se întâmplă cu criminalii și violatorii le răspund că există justiție pentru treburile astea, din aceste motive nu este cazul să generalizăm ideea că toți țiganii sunt violatori, ucigași sau hoți. Da, sunt și astfel de persoane la fel cum există ucigași, hoți și vagabonzi români, americani și ruși. Există prostituate țigănci la fel cum există pedofili americani și englezi care vizitează România și pe care poate, când îi întâlnim la un semafor la arătăm direcția spre Unirii.
Trebuie să recunoaștem că dacă suntem în stare să asimilăm înjurăturile țiganilor, muzica lor de petrecere, dacă le promovăm talentele și ne folosim de ei pentru a face bani, dacă îi considerăm exemple demne de urmat și urmărit (State era pește la Paris, făcea trafic de carne, dar e doar un serial nevinovat!) atunci trebuie să îi acceptăm cu bune și cu rele pentru că e imoral să preluăm și să folosim de la ei lucruri care ne plac la un moment dat și apoi să îi dăm pe ușă afară.
Nu am să vă povestesc experiențele mele cu copiii din orfelinat pentru că știți să citiți și singuri printre rînduri. La fel de răi și la fel de buni suntem și noi ca și ei, la fel de urîți și la fel de frumoși suntem și noi ca și ei, la fel de deștepți suntem și noi ca și ei, la fel de mult iubesc și ei ca și noi. Singura diferență este că noi suntem mai mulți și ne permitem să fim mitocani.
No comments yet
You can be first to leave a comment