Pentru că am devenit atît de atras şi acaparat de oraşul acesta încât mă simt ca acasă oriunde aş fi. În metrou mă simt ca sub plapumă iar întunericul din tuneluri sporeşte această senzaţie. Aşadar, îmi place să citesc în metrou pentru că am senzaţia că citesc la mine în pat, iar dacă patul meu nu e cea mai comodă şi relaxantă suprafaţă plană din lume, atunci nu ştiu care poate fi aceasta.
Îmi place să citesc în metrou pentru că e înghesuială şi oamenii aruncă privirile în cartea mea. Îi simt, îi prind cu coada ochiului, cum stau ei cu cozile ochilor în cartea mea şi mă întreb uneori unde au ajuns cu cititul şi dacă pot să dau pagina, dacă au terminat ca să trecem la capitolul următor.
Vezi și: Despre cartea Albert Camus
Îmi place să citesc în metrou pentru că nu vreau să pierd vremea uitîndu-mă la o mulţime de oameni trişti şi nu vreau ca altcineva să se uite la mine şi să mă vadă ca un om trist care în fiecare zi se uită pe hărţile metroului de parcă ar fi un turist străin rătăcit. Nu, sunt de aici, ştiu totul pe dinafară dar s-ar putea să fiu trist aşa că citesc în metrou, mă ascund şi fug.
Citesc în metrou pentru că e un loc în care îmi pot coborî privirile şi totuşi asta nu înseamnă că am pierdut ceva. Metroul m-a învăţat că a privi în carte, în jos, nu e un eşec. Citesc în metrou pentru că trece timpul foarte repede, pentru că e linişte, pentru că am o altă platformă de relaţionare, pentru că nu îmi pierd timpul întrebându-mă ce aş face în metrou ca să nu mă plictisesc, pentru că e un cîrlig social, pentru că îmi aminteşte de lucruri care nu s-au întâmplat niciodată, pentru că îmi compensează frustrările matinale.
No comments yet
You can be first to leave a comment