Prima dată cînd m-am cunoscut, aveam în jur de cinci ani. Spun “prima dată cînd m-am cunoscut” pentru că e prima şi cea mai îndepărtată amintire pe care o am despre mine. Dincolo de vîrsta de 5 ani, amintirea mea nu poate penetra timpul, dar asta nu înseamnă că dincoace totul e clar şi perceptibil. Îmi amintesc că era vară şi că eram cu mama în Gara de Nord. Mergeam către un peron încărcat de copii de vîrsta mea, băieţi şi fete, total detaşaţi de celelalte peroane, de culorile închise care apăsau oamenii.
Purtam toţi ghiozdane pătrăţoase, unele cu rame metalice, alţii aveau ochelari, alţii espadrile, alţii pantofi, cu toţii purtau părinţi de mînă. Era o atmosferă pe care dacă am fi putut-o percepe total, prevestea careul din curtea şcolii pe care niciunul dintre noi nu-l văzusem şi despre care niciun părinte nu ne povestise încă. Era frumos în gară, era soare, mama era acolo, erau zeci de băieţi şi fete dintre care urma să îmi aleg prieteni.
Vezi și despre: Cartea Albert Camus și Herta Muller – Merită citită?
Am mers pînă la Buşteni cu trenul, mama mi-a spus şi atunci cum îmi spune şi acum Să fii cuminte şi să ai grijă de tine. Am mers fără părinţi, cu nişte doamne despre care nu îmi amintesc prea multe, de fapt nimic. Mergeam într-o tabără pentru copii asmatici. Cred că am fost mulţi asmatici în generaţia mea. Era genul ăla de boală, pe care copil fiind şi neştiind nimic, vroiai să îl ai doar pentru că doi băieţi cu care te joci pe stradă îţi spuneau. Eu am asm bronşic.
Primul lucru de care mi s-a făcut dor în tren a fost ziarul pe care citeam acasă. Începusem să citesc pe ziarul Meridian şi îmi plăcea la nebunie pentru că citeam ştiri despre filme şi muzică. Cînd mama spăla haine într-un lighean mare albastru de tablă, eu îi citeam programul tv şi o întrebam ce îmi recomandă din filmele care urmau programul respectiv. Apoi mi s-a făcut dor de mama, automat pentru că ziarul mi-a amintit de ea şi de obiceiul nostru muncitoresc şi intelectual.
Mi-am dorit să găsesc Meridian la Buşteni dar eram sigur că nimeni nu mă va lăsa să îl pentru că nimeni nu m-ar crede că la vîrsta mea citesc ziarul. Aveam în buzunar monede de 5 bani de aluminiu, mari, rotunde şi strălucitoare care aduceau a dinţi falşi.
No comments yet
You can be first to leave a comment